Certurile in familie

Am avut noroc in copilaria mea, ca parintii mei dragi sa nu se certe prea des in fata noastra. Foarte rar i-am vazut facand asta, si doar atunci cand mama era super obosita, sau tata chiar avea ceva pe suflet. Si nici eu nu prea fac asta cu sotul meu. Adica uneori ne mai certam, fiindca picea inca e mica, dar mi-am promis ca pe viitor am sa evit sa fac din astea in preajma ei.
 
In schimb bunica si bunicul mereu se certau se fata cu toata lumea. Se injurau, se bateau era groaznic. Cu toate astea imi placea sa merg la ei, fiindca bunica mea tot bunica mea ramane. Doar ca pe masura ce imbatraneau mai scadea din intensitate. Insa nu vreau sa-mi imaginez cum se certau cand era mama acasa, cand era mica. Probabil asta e unul dintre principalele motive pentru care ea, mama e mereu trista si ursuza. Si tocmai fiindca am vazut la mama cat de rau pot face aceste certuri, incerc din rasputeri sa nu ma cert cu sotul de fata cu fetita. Recunosc ca nu intotdeauna imi iasa, dar multe din greselile pe care le-a facut mama cu mine, evit azi sa le fac cu Daria mea. Si de cele mai multe ori am reusit. Nu tip la ea pe strada, nu ii vorbesc urat cand suntem in public. Pe cat posibil incerc sa-mi pastrez calmul. Insa sotul meu nu poate fi calm, si face toate astea in public. Motiv pentru care ne cam certam.

Insa cum spuneam, e bine sa evitam certurile de orice gen, in fata copiilor si nu numai, fiindca denota o mare lipsa de tact. Pe cat posibil incerc sa nu fac lucrurile astea in public.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu