Maimutele parintilor

Cand eram mica era o adevarata fascinatie sa ma machiez cu rujul mamei sau sa umblu prin casa cu pantofii ei. Desi nu am avut frati ca sa observ acest comportament in cazul baietilor, probabil este la fel: incearca sa mestereasca cu ciocanul tatei sau sa se prefaca ca conduce masina.
 
Copiii imita atitudinile, vorbele si gesturile parintilor. De mici isi doresc sa fie doctor, ca si tata sau bucatareasca, ca si mama. In ochii celor mici, ei sunt modelele perfecte, demn de urmat. Cineva spunea ca, la varsta de cinci ani, copiii au impresia ca parintii le stiu pe toate, idee care se va schimba peste cativa ani.

In acest context se ridica o intrebare: Cat este de importanta atitudinea parintilor? Cata grija trebuie avuta pentru ca copiii sa creasca satatosi din punct de vedere intelectual, emotional, social, mental? Este o zicala conform careia sa facem ce zice popa, nu ce face el. Aceasta afirmatie se aplica si in cazul unor parinti. Degeaba spui copilului tau sa nu fumeze, daca el te vede pe tine in fiecare zi practicand acest obicei. Ii poti aduce toate argumentele posibile ca tigara este nociva; nimic nu are valoare daca tu fumezi.

Este important ca parintii sa fie modele demne de urmat, cu o atitudine de responsabilitate si moralitate, pentru ca primul contact pe care un copil il are cu societatea si cu lumea inconjuratoare il reprezinta parintii. Intr-un mod mai amuzant, i-am putea numi pe cei mici maimutele parintilor, pentru ca ii imita. Modelati gandirea si comportamentul lor atat timp cat este posibil; vine vremea cand vorbele voastre nu vor mai conta, ci doar faptele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu